Bună lume!
Azi m-am gândit că sunt şi puţin deprimat pe lângă faptul că sunt pesimist. Dar nu ştiu sigur dacă de data asta eu sunt cel de vină pentru starea asta. Vă şi spun ce mă deprimă, doar căteva exemple ce îmi trec repede prin minte. Prostia si ingnoranţa oamenilor, mai ales la cei la care te aştepţi mai puţin, nemernicia altora, răutatea ce se vede din ce în ce mai mult printre noi.
Eu nu zic că sunt perfect, departe de mine gândul acesta, doar sunt un pesimist la urma urmei, dar cel putin am principii pe care nici în ruptul capului nu le voi încalca. Dar asta e altă poveste...
Am ajuns la concluzia că toate lucrurile astea "rele" ce se întâmplă in lume, nu ajută absolut deloc dacă eşti un pesimist din fire. Poate mă inşel...

Nu cred!

Salutare salutare!
Mă tot intreabă lumea : 'tu chiar nu crezi?'. Asta se intamplă in situaţii sau imprejurări diferite,  pe subiecte de discuţie aleatorii. Si eu raspund de fiecare dată la fel : 'Dacă nu văd,nu cred!'  Dacă stau bine să mă gandesc ,parcă nici nu mai vreau să cred,sincer să fiu. Păi si la urma urmei ce, in ce sau de ce să cred? Chiar aş vrea ,dar nu văd sensul. Probabil face parte din caracterul unui pesimist. Da...CRED că asta e!

De ce?

De ce? Am atâtea 'de ce'-uri in minte si mă tot gandesc dacă vor exista raspunsuri pe măsura la aceste intrebări. Eu zic ca nu...
De ce se distruge lumea asta?
De ce se urăsc oamenii?
De ce ne facem griji din ce in ce mai multe?
De ce uităm sa râdem?
De ce iubim lucruri si obiecte in loc de semeni sau animale?
De ce scopul e material şi nu spiritual?
De ce ne e frică tot timpul?
De ce ne trădează prietenii?
De ce nu ne ajutăm la greu?
De ce alegem perversitate in locul frumuseţii?
De ce plângem fără lacrimi?
De ce invidia a detronat respectul?
De ce natura moare?
De ce nu ne ajunge ce avem şi ne rugăm pentru mai mult tot timpul?
De ce mă doare in piept când văd că prostia e pe podium?
De ce nu vorbim?
De ce ne batem joc de noi?
De ce pierdem timpul?

DE CE? DE CE? DE CE?

Pentru că nu ne mai interesează, nu mă mai interesează, hai ca trece şi ziua de azi cumva....vedem ce o mai fi maine. O să-mi spuneţi că nu toţi sunt asa. Probabil,deşi nu cred. Vreau să ştiu pentru ce ne zbatem, pentru ce ne amăgim tot timpul ? Faimă, putere, bogăţie, moştenire,renume? Oare?
Şi când toate acestea vin, ce urmează? La această intrebare, eu unul, aş vrea să ştiu raspunsul

Ganditorul Pesimist - geneza-

Bună la toată lumea!

Am decis după ani şi ani de zile să incep un blog. L-am numit 'Blogul Gânditorului Pesimist' pentru că este ceea ce simt că aş putea exprima mai bine. Am câteodată  vaga impresie că aş putea fii un realist, dar aspectul acesta îl privesc deocamdată ca pe un conflict interior, ceva ce poate să fie ,să zic aşa,benefic in ceea ce vreau sa realizez aici.

Numele meu este Alex, am 40 de ani. Nu am talente de scriitor, nu sunt vreun literat şi nici nu excelez în vreun domeniu aparte. Tot ce vreau să fac aici este să mă exprim simplu, în felul meu, despre ceea ce simt şi despre ceea ce gândesc. DA, recunosc cu mâna pe inima că sunt un mare pesimist. Şi de aici vreau să incep ....